DUBROVNIK a fost fondat prin unirea a doua mici orasele: Ragusa, initial Laus care era doar o mica insula inatacabila pe coasta de sud a Dalmatiei, ce oferea adapost pentru refugiatii italieni din orasul Epidaurum; si Dubrava (denumit dupa cuvantul slavic `dub` care inseamna stejar), o asezare tarzie a migratorilor slavi creata la poalele dealului Srd. Stramtoarea de mare dintre fortareata Ragusa fost stearsa treptat prin umplerea cu pamant de catre croatii dornici sa fie acceptati in cetate: astfel orasul croat Dubrava de sub padure s-a extins spre poarta nordica a fortaretei Ragusa, cea care se continua cu Stradone si Piazza (astazi Stradun si Placa).

Orasul a fost fortificat, urmand sa fie construite doua porturi de fiecare parte a istmului. Comertul sau maritim a crescut, devenind singurul oras-stat pe coasta de est a Marii Adriatice, care rivaliza cu Venetia. In Evul Mediu, republica Ragusa era punctul de constituire si plecare a cruciadelor, inclusiv ultima cruciada, a carei tabere de grupare s-au aflat la Timisoara. Sprijinit de comertul prosper si diplomatia sa experimentata, republica Ragusana a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare in secolele XV si XVI.

Loc al deschiderii renascentiste spre arte tipice italienilor, Raguza a atras si format intelectuali croati, devenind implicit si unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate. Raguza a fost locul natal a mai multor poeti si scriitorii bilingvi, ca Giovanni Gondolo, zis Ivan Gundulic si Marin Drzic. Notabili au fost si pictorii Lauro, zis Lovro si Vicko Dobricevic, sau oameni de stiinta ca Ruggiero Giuseppe Bosco, zis Ruder Josip Boskovic si Marino Ghetaldi, zis Marin Getaldic. Daca folosirea alfabetului glagolitic la croatii din interiorul teritoriului de azi dureaza pana la sfarsitul secolului al XV-lea, in regiunile de pe litoralul adriatic alfabetul latin nu a fost adoptat pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Orasul a fost condus de `richissima` si culta aristrocratie italiana, casatoria intre membrii celor trei clase sociale fiind strict interzisa. Seful de stat al republicii Raguza, chiar si in timpul suveranitatii venetiene, a fost Rectorul (Cneaz in croata). Puterea adevarata pare a fi fost insa in mainile Consiliului nobililor italieni, la care foarte tarziu dupa alipirea la Ragusa si a orasului croatilor, a fost asociat si consiliul croat (Vijece).

Guvernul orasului Raguza era liberal in vederi si actiune: a abolit sclavia in 1418 si a devenit primul stat care a recunoscut independenta nou-formatei tari, Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al orasului contine cuvantul `Libertas` (libertate), iar la intrarea in fortareata Laurentia Lovrijenac, amplasata in afara zidurilor orasului, se afla inscriptia `Non bene pro toto libertas venditur auro`, adica `Nu e bine sa fie vanduta libertatea, pentru tot aurul`.

Patronul spiritual al orasului este martirul Sfant Blasiu (Sveti Vlaho in croata). Statuile sale sunt amplasate in incinta orasului, unde in fiecare vara se organizeaza mari procesiuni, avand o importanta similara cu cea a Sfantului Evanghelist Marcu pentru Venetia. Din 1979, vechia fortareata a republicii Raguza este pe lista patrimoniu mondial al UNESCO.